Cum am intrat în comă alcoolică

Începi facultatea…ce înseamnă asta? Petreceri, libertate, prietenii; oraș nou, părinți plecați, propriile alegeri. Sună destul de tentant, nu? Cel puțin pentru un copil ca mine, care a fost ținut din scurt și a avut părinți severi, a sunat. Am luat mai toate în râs, neștiind ce înseamnă viața și cât de ușor riști să o pierzi din inconștiență…asta până am avut coma alcoolică, care m-a trezit la realitate.

În 2023-2024, am intrat la „Facultatea de Matematică” din Iași. Urma să rămân doar un an, deoarece nu m-a atras materia, care începea să se îngreuneze de la o lună la alta.

Pe perioada facultății am stat la căminul C8, care era cămin de fete. Mi-am făcut ușor prietene, cu care mergeam în cluburi, cu care mai beam, pe scurt- viața de student. Desigur, prioritizam școala, mergeam la ore, învățam, dar și când era vorba de petreceri, nu spuneam niciodată nu.

Ca și fire, am fost și sunt un copil cuminte. Nu pot spune că am avut vreodată tentații pentru un viciu anume, doar curiozități care erau să-mi pună și capăt.

În luna martie, mai exact pe 25 (rețin data, căci am rămas marcată), am vrut să merg cu încă trei fete în club. Ne-am decis să consumăm alcool înainte, nu la club, așa că am cumpărat rom și vodka și am mers la una din colege acasă. Deși știam ce-mi poate face romul și că e băutura ce mă amețește cel mai tare, am avut același entuziasm când mi s-a turnat în pahar…sau dacă e să fiu precisă, când mi-am turnat în pahar. Am consumat două pahare, maxim trei. Alcool combinat cu suc. Alcool combinat. Singurele secvențe ce le rețin, au fost că mă legănam pe scaunul din cameră și dansam. Nu știu ce a urmat, dar m-am trezit la spital, în perfuzii și cu o branulă în braț, întinsă pe pat, învelită cu două pături groase. Degeram. Îmi era frică și tremuram. Nu înțelegeam ce se întâmplase, dar urma să fiu lămurită destul de repede.

Doctorul care mă supraveghea, mi-a vorbit calm și mi-a explicat că prietena mea a sunat la 112 și că am fost adusă de urgență la spital cu ambulanța. Aveam hainele vomitate, așa că asistentele mi-au dat o pijama de spital și mi-au pus seruri puternice ca să mă pot trezi. Aveam alcoolemia 200, medicul punându-și întrebarea cât de mult am băut și dacă mai consumasem și încă ceva pe lângă băutură. M-am mirat că am intrat în comă alcoolică de la cantitatea luată de rom și vodka; m-am mirat și mai tare când mi s-a spus pe față că dacă prietena mea nu mă aducea la spital, riscam să-mi pierd viața. Atât de gravă era situația în care mă aflam. Am stat 6 ore în comă, iar cea care m-a scos pe propria răspundere din incinta spitalului, fusese prietena care m-a și adus, cea datorită căreia trăiesc, cea căreia îi datorez și viața.

Am plecat la cămin și mi-a spus că nu am mai ajuns la club. Am coborât din blocul în care ne aflam și mi se făcuse direct rău, așa că au chemat ambulanța, iar după 20 de minute, m-au dus la spital de urgență.

Nu-mi aminteam nimic din cele menționate, iar luni bune după episod, încă mă confruntam cu dificultăți în vorbire, uitam ce spuneam, uitam cuvinte. M-am recuperat greu, norocul fiind acela că citeam mult, scriam, îmi puneam creierul să gândească, sinapsele având șansa să se refacă mult mai repede și să-mi revin.

De atunci, am consumat din ce în ce mai puțin alcool, iar în prezent nu mai beau. Mi-am spus și povestea în mediul online, cu privire la această experiență, pentru a putea preveni tinerii studenți care pot pica ușor în anumite patimi, dar și nu numai.

Concluzia? Și libertatea are costul ei, iar dacă riști să cazi în extrema asta, vortexul tot crește și te poate mânca de viu. Alege să ai grijă de alegerile pe care la faci, căci ești responsabil de propria viață. Alege corect pentru tine, ca să nu fie prea târziu.