Singurătatea

Singurătatea… destul de înfricoșătoare la prima vedere și recunosc și pentru mine a fost și încă este. E greu să accepți ce înseamnă cu adevărat acest cuvânt, iar unii și-ar dori ca el nici să nu fi existat.

M-a durut de fiecare dată și m-am ferit cât de mult am putut de ea, până când m-a cuprins într-o îmbrățișare feroce, crudă și dureroasă, din care n-am mai putut ieși. Dacă e să recunosc, nici acum nu ne-am despărțit, iar eul meu se lasă secat de cruzimea ei devoratoare, asemenea unei lăcuste de deșert ce distruge tot ce îi iese în cale.

M-am ferit de ea, căci sufletul nu e învățat să lupte singur și sincer vorbind, nici nu are de ce… lupta devine obositoare, iar renunțarea automată. Cedarea psihică nu are cum să nu lipsească, iar durerea roade toracele din plin, organele, sufletul în toate formele lui.

Am acceptat comportamente neadecvate din frica de a fi singură, am renunțat la valorile mele, pentru a nu cunoaște singurătatea și exilul și da, am căzut din plin într-o gaură fără fund, în abis. Am îndurat cât pentru toată viața, am fost dărmată de roiuri de sentimente noi, contradictorii: de repulsie, frică, neînțelegere, tristețe și groază. Doare și n-am să te mint, tu cel ce citești acest articol… tot timpul teama va provoca durere, durere peste durere, peste durere. Frica e un păpușar parșiv ce te poate ține captiv într-o colivie fără gratii. Evadarea pare destul de simplă la prima vedere, nu? Nu e chiar așa.

Singurătatea poate inhiba. Singurătatea ucide. Singurătatea schimbă. Ce schimbă mai exact? Oameni, gândiri, sentimente, scopuri, planuri, pe scurt? Schimbă vieți. Mie mi-a modelat gândirea. Devii mai atent ca persoană la ce e în jurul tău, mai sceptic, mai rezervat, mai hotărât în a spune un sincer „Nu.”

Sunt persoane care nu suportă singurătatea. Sunt persoane înconjurate de tot felul de oameni și tot gustă pelinul singurătății. Persoane în relații amoroase, ce de fapt și de drept sunt singure. Persoane singure. Persoane ce adoră libertatea și aripile primite în dar de singurătate.

Solitudinea vindecă. Solitudinea schimbă și tot ea ne ajută să ne înălțăm spiritual și sufletește. Durere dulce ce poate fi un nectar vindecător.

Acceptarea e primul pas. Al doilea este dorința de a ieși cu adevărat din suferință și a vedea binefacerea acestui sentiment pe deplin.

”Valoarea unui om se măsoară prin câtă singurătate poate suporta.” Friedrich Nietzsche