Culoarea spune o poveste

Se zice că fiecare se naște cu o pasiune; fiecare are câte o înclinație; a mea s-a dovedit a fi spre artă, iar pentru mine arta cuprinde: poezia, proza, filosofia, pictura. Astăzi îmi doresc să prezint câteva tablouri pe care le am expuse în cameră; să le descriu; să explic povestea din spate.

Încă de mică, pentru mine desenatul, pictatul, coloratul au fost primele semne că îmi doresc să pătrund în această lume, ce nu se lasă deschisă tuturor. Părinții mei m-au înscris la cursuri de pictură. În clasa a patra am avut deja prima expoziție. Am pictat și trei icoane cu care am participat la concursul organizat de una din bisericile din Suceava, la care am ieșit pe locul doi.

Dintotdeauna pictura m-a atras ca un vortex; mi-a sorbit fiecare centimetru al ființei mele și mi-a modelat de mică gândirea, răbdarea, atenția la detalii. Nu pot să trăiesc într-o lume în care arta e inexistentă, în care valoarea ei nu este apreciată și slăvită cum trebuie. A avea puterea de a da viață unei pânze goale, de a modela ființe și forme, de a crea cu adevărat o poveste…asta înseamnă cu adevărat să te apropii de Divinitate; să ai șansa la purificare, la înnobilarea sufletului, căci rădăcina artei e în Rai, iar acolo trebuie să ne fie și eul.

Când m-am simțit descurajată, pierdută, când mi-am simțit culoarea cum pălește în fața greutăților, am apelat la pictură. Mediul ambiental pentru a crea și a mă conecta cu mine este format din: o masă pe care să-mi stea pânza, culori, pensule și liniște; iar dacă inima simte-pictez pe ritmuri clasice.

Acestea sunt ultimele mele creații din luna mai 2024 până în prezent (decembrie). Recunosc, pictura m-a salvat de multe ori de mine, de frica de a sta cu gândurile mele, cu ființa rea ce poate pândea ca o fiară în întuneric, așteptând momentul potrivit să atace. Arta mă definește ca om; arta sunt eu.

1. Nevroza

Tablou pictat într-o seară, cu muzică clasică pe fundal. Culori stridente ce strigau durerea ce-mi măcina ființa. Pânza a fost pictată cu lacrimi amare, căci tristețea din acea seară, din acele zile, mi-a rupt sufletul bucată cu bucată; mi-am simțit inima descompusă în o mie de piese de puzzle, piese ce nu se potriveau între ele, piese ce de fapt niciodată nu s-au potrivit…

Modul în care este întinsă culoarea accentuează durerea. Tabloul în sine e creat din durere, iar rana este expusă ochiului ce are puterea de a vedea. Ce înseamnă asta? Că și din furtuni, se poate naște un soare; că și durerea este artă.

2. Balerina

Sunt eu, dansând printre umbre…printre siluete ce nu au forme omenești; sunt eu străină de tot și toate. Eu cu mine, eu în lumea mea, o lume în care doar dansul te mai poate elibera.

3. Descompunerea

Fluturele- libertate, ascensiune, înălțare, zbor…dar cine dictează și direcția zborului? Una din aripi se descompune cu ușurință în aer, căci zborul nu e momentan posibil. Înălțarea e cădere, iar căderea e greoaie; fluturele fiind o ființă pură, cade în decădere și se pierde pe sine.

4. Apus roșu

Un câmp de flori dornic să fie mângâiat de soare, de însuși Regele. Roșu a simbolizat o oarecare ură, durere, angoasă a omului, suferință a mea. De ce? Căci dacă floarea nu primește căldura necesară la timpul ei, se ofilește și moare. Degeaba ai sursa la viață, dacă ea nu-ți dă șansa la o viață…

5. Nud

O doamnă. O femeie și ce femeie…frumoasă, senzuală, cu forme dulci seducătoare. Cu buze cărnoase și sâni fierbinți; fundul apetisant, corp ispititor ce ademenește la pofte carnale. O Lilith. De ce verde ca fundal? Căci accentuez din nou ideea de revoltă, de singurătate…ideea că frumusețea nu alungă durerea, nu distruge izolarea, nu naște iubirea.

6. Flamingo

Pasăre nobilă ilustrată ca un Phoenix, ce renaște din propria cenușă. Eul meu ce tinde spre o libertate dulce, ce visează la înălțare, la desprinderea de realitate și care se refugiază de lumea cotidiană, repetitivă, plictisitoare. Pasăre cu cioc puternic, ce nu se teme de nou și de mister. Deschidere spre orizonturi noi, spre noi începuturi.

7. Meduze

Îmi plac meduzele. Creaturi atât de firave, delicate, dar care te-ar putea ucide cu o lovitură. Se împletește rozul cu albastru deschis. Pe fundal negru. De ce negru? Negura din mintea mea, mintea mea ca o gaură neagră uneori, în care de te tot afunzi, devii captiv ei. Mi-aș imprima pe piele aceste creaturi ale mării…aceste ființe ce trăiesc în bula lor, bulă ce nu coincide cu timpul nostru, cu noi.

8. Casa cu baloane

Primul tablou din luna mai ce deschide această expoziție. Libertate? Poate fi. Speranța că un nou început deschide și noi orizonturi? Poate fi. Norii, baloanele, culori amestecate. Dorința de a face un bine, privit de alții un rău. Dorința de a mă salva, salvarea fiind un eșec total. Speranța că mâine va fi bine. Doar speranța.

9. Rățușca

Iubesc rațele. Iubesc bobocii cu boticul umed și ochi dulci, blânzi, ce imprimă iubire. Dragostea de rațe m-a ținut trează, m-a ținut stabilă când eul meu rău dorea să mă distrugă. Când iubirea se prăbușea, dragul de creaturi mici plăpânde, m-a mai putut salva. De atunci rața a fost, este și va fi animalul meu preferat, un simbol ce-mi definește eul; o eliberare de mine, o topire a durerii, o alinare a inimii mele firave. Iubesc rațele.

10. Tukanul

Fericire. Prosperitate. Eliberare de trecut. Eliberare de mine. Dragostea învie și renaște. Iubirea învinge, speranța nu e iluzorie. Există scăpare, există „mâine”. O șansă la fericire dată de Dumnezeu. Iubesc și sunt fericită.

11. Pantera

Tablou terminat în luna noiembrie. Putere. Curaj. Determinare. Felină cu ochi blânzi, ce nu mai stă la pânda după pradă, nu. Doar privește. Ce anume ? Nimic concret. Doar privește lumea ce o înconjoară. Liniște interioară. Mi-am găsit iubirea, mi-am găsit drumul în jungla asta numită viață. Culori stridente. Da. Puterea ce am regăsit-o în mine. Puterea de a fi eu lângă persoana potrivită eului meu. Curajul de a înfrunta întunericul. Panteră- te iubesc.

12. Liniște

Prezint 3 tablouri, ce nu au legătură între ele. Un delfin și două personaje din desene animate. Predomină rozul. De ce ? Culoare preferată. Fericire și liniște interioară. Trăiesc clipa și mă bucur de provocările vieții. Dragostea câștigă.

Mi-aș modela eul și aș forma o nouă culoare; diferită de toate de până acum. M-aș preschimba în artă și m-aș lăsa admirată de trecători, dar înțeleasă doar de cei aleși. Sunt artă zilnic. Trăiesc și lupt pentru frumos. Iubesc. Cred. Sper. Doresc. Trăiesc clipa dată de Creator. Împărtășesc cu voi emoții, sentimente, frici. Învăț să mă bucur de viață, de oameni, de mine. Asta înseamnă artă- puterea de a fi tu, de a da naștere la lumi ce pentru alții nu există, de a crede fără dovezi, de a te uni cu culoarea, cu pânza, cu tine. Arta înseamnă să iubești. Fii artă!