Suflete nevinovate

În octombrie 2024, Dumnezeu mi-a dat șansa să salvez câteva suflețele nevinovate, ce aveau mare nevoie de ajutor.

Într-o după-amiază, am ieșit să fac o plimbare. Eram la iubitul meu acasă, în Rădăuți și fiind singură, deoarece el era la serviciu, voiam o gură de aer curat. Cum am ieșit pe drumul mare, am văzut o bătrânică, care stătea lângă ghena de gunoi și se tot uita la o cutie. M-a fixat și ea cu privirea și m-a rugat să vin să-mi arate ce a găsit. Am fost sceptică de ce putea conține cutia, dar când am ajuns mai aproape, nu mi-am putut ascunde fericirea, când am zărit 7 cățeluși ce mă priveau cu ochișori mari și dulci.

Iubesc animalele, așa că după ce i-am mângâiat pe toți și i-am drăgălit, m-am dus la magazin să le iau lăptic și mai multe plicuri pentru căței. Între timp, am sunat și la Adăpostul din Rădăuți și la cel din Suceava, dar reprezentanții de acolo m-au anunțat că nu mai dețin locuri pentru noi animăluțe, mai ales pentru pui mici, ce puteau fi și purtători de boli, astfel riscând să fie puși în pericol sau chiar să moară.

Ultima variantă a fost un domn doctor tânăr din Berchișești, care a fost receptiv în a primi cățelușii și în a mă ajuta.

Am avut grijă de micuți două zile consecutive, ducându-le mâncare, apă, construind o „căsuță” improvizată din cutii ca să nu-i plouă, asta până urma să-i iau împreună cu iubitul meu și să îi ducem veterinarului.

Știrea că 7 pui au fost abandonați lângă gunoi și că erau pregătiți să fie dați spre adopție, a circulat pe online, întrucât am postat pe toate rețelele videoclipuri și poze cu ei, sperând să găsim și potențiale familii adoptive.

După cele două zile, am urcat puii în mașină și ne-am pornit spre Ipotești, unde doctorul cu care vorbisem și care făcea parte din organizația „Imperiul cățeilor” , pregătise un târg de adopție, la care aveau să participe și cățelușii noștri.

Pe mașină au fost tare obrăznicuți, nu aveau răbdare și se agitau unul pe altul, dar cum am ajuns la târg, deveniseră cuminți, iar lătratul lor de câini Alpha în devenire, amuți (poate știau că urmau să aibă o familie și voiau să facă impresie bună).

Chiar dacă nu urmau să fie toți adoptați, puii rămași mergeau oricum la adăpostul din Berchișești, deci știam că aveau să fie în siguranță, iar asta mă mai împăca.

A fost prima oară când am putut face o astfel de faptă bună și mi s-a umplut inima de fericire și împlinire că am ajutat la salvarea a șapte suflețele.

Fiți omenoși și nu vă sfiiți să faceți fapte bune; un suflet salvat înseamnă viață, iar viața înseamnă dragoste și omenie…