O lume interzisă pentru mulți
10/04/2025
Vasco Translator: Călătorii fără frontiere, conexiuni fără limite
20/04/2025
La 21 de ani, viața mea e un amestec ciudat de vise mari și momente în care mă întreb cine sunt și de unde vin. Nu am fost încă în toate colțurile lumii, dar am învățat că uneori cele mai prețioase lucruri sunt chiar sub nasul tău. Pentru mine, una dintre aceste comori este Beciul Domnesc – un vin care nu doar că îți gâdilă papilele, ci te trage ușor de mânecă să-ți amintești de tradițiile și istoria noastră, a românilor. Totul a început într-o seară obișnuită de toamnă, la o masă cu familia, și s-a transformat într-o experiență care m-a făcut să privesc altfel lucrurile.
O Cină cu Suflet
Era una dintre acele seri la bunicii mei din Vrancea, când casa se umple de miros de mâncare bună și de vocile noastre, ale nepoților, care ne înghesuim în jurul mesei. Sarmalele abureau pe platouri, iar paharele așteptau să fie umplute. Am întins mâna spre o sticlă de Fetească Neagră de la Beciul Domnesc. Nu eram vreo expertă în vinuri – sincer, abia învăț să fac diferența dintre un vin roșu și unul alb –, dar numele ăsta m-a atras. Suna a ceva familiar, a ceva de-al nostru.
Când am dus paharul la nas, am simțit un val de prune uscate și mure, cu o urmă fină de scorțișoară care m-a luat prin surprindere. Am luat o gură și, dintr-odată, parcă eram iar copil, în curtea bunicilor, alergând desculță prin iarbă sub un cer plin de stele. „Ce bun e vinul ăsta!”, am zis tare, fără să mă pot abține. Bunica a ridicat ochii de la farfurie și mi-a zâmbit: „E din podgoriile de pe-aici, din Vrancea. E ca o bucățică de acasă, pusă-n sticlă.” Și avea dreptate. Nu era doar un vin – era o poveste, un gust care m-a legat de locurile și oamenii care înseamnă „acasă” pentru mine.
O Vizită care M-a Lăsat Fără Cuvinte
După seara aia, am vrut să aflu mai multe. Așa am ajuns să vizitez Monumentul Beciul Domnesc, aflat nu departe de casa bunicilor. E un loc cu greutate, construit pe vremea lui Ștefan cel Mare, în secolul al XV-lea, și refăcut mai târziu de Mihail Sturdza. Nu e doar o cramă veche – e ca un portal spre trecutul nostru.
Când am intrat în pivnițele alea răcoroase, am simțit un fior. Pereții din piatră ponce, despre care ghida ne-a spus că păstrează vinul în condiții perfecte, parcă vorbeau. „Aici sunt peste 100.000 de sticle, unele din 1949”, ne-a povestit ea. Eu, cu mâinile în buzunare, m-am holbat la rafturile pline de sticle prăfuite și mi-am imaginat cum fiecare dintre ele a văzut alte vremuri, alte mâini care le-au așezat acolo. M-am plimbat printre ele, atingând ușor lemnul vechi, și m-am simțit mică, dar și mândră că fac parte din ceva atât de mare.
Mai Mult Decât un Gust
Experiența asta m-a făcut să văd vinul Beciul Domnesc cu alți ochi. Nu e doar o băutură pe care o torni în pahar; e o fereastră spre tradiție, spre munca și pasiunea celor din podgoriile Vrancei și Hușului. Feteasca Neagră e preferata mea – e ca o îmbrățișare caldă, cu gustul ei bogat care îmi amintește de serile lungi cu familia. Dar am încercat și alte sortimente: un Chardonnay sec, care merge de minune cu pește, sau o Tămâioasă Românească dulce, care parcă transformă orice prăjitură într-un răsfăț. Totuși, Feteasca Neagră e specială – e vinul care mă face să simt că, oriunde aș fi, am un loc unde aparțin.
Un Îndemn pentru Tine
La vârsta mea, încep să înțeleg cât de important e să ne știm rădăcinile și să le prețuim. Beciul Domnesc nu e doar un vin – e o bucățică din noi, din istoria și sufletul românesc. Așa că te invit să-l descoperi și tu. Ia o sticlă, du-te la Monumentul Beciul Domnesc dacă ai drum, și lasă-te purtat de povestea din spatele fiecărui pahar.
Acest articol a fost scris pentru Spring SuperBlog 2025
